La inceputul lunii august am fost pentru un weekend
la Calimanesti-Caciulata. Am plecat de acasa cu noaptea in cap, sambata
dimineata cu gandul sa cautam un camping unde sa ne montam cortul. Din
pacate peste tot era plin. Costa 10 ron pt cort si 7 ron pt masina
(parca). Ne-am dus sa vedem unde este strandul termal din Calimanesti si
am vazut ca erau niste casute acolo asa ca ne-am gandit sa incercam sa
ne cazam acolo. Din pacate erau toate ocupate (50 rom/noapte costau). Am
plecat dezamagiti cu gandul sa mergem intr-un camping din Rm. Valcea,
insa exact langa strand am observat mai multe corturi puse, astfel incat
ne-am montat si noi cortul acolo. Cam mizerie din pacate... Dupa ce am
pus cortul am plecat sa facem o baitza la strandul cu apa termala (5
ron/persoana). Este placut, insa apa are un miros specific de sulf. Am
mers apoi pe faleza (am baut apa din izvoarele sulfuroase), spre
Manastirea Cozia, care m-a impresionat si din punctul de vedere al
locatiei, dar si pentru felul in care calugarii o intretin. De jur
imprejur sunt multe, multe flori. Arata splendit. Am urcat si pana la
cascada Lotrisor. am mers cu masina, costa 10 Ron/automobil, insa din
pacate in ciuda faptului ca platesti o taxa ca sa mergi acolo, drumul
este neasfaltat. A doua zi am mers pana la manastirea Turnu. Frumos si
aici, au chiar si un mic lac unde am vazut nuferi.
Mănăstirea Cozia a fost înălţată “la locul numit Nucet, pe Olt, adică Cozia” şi i s-a spus şi “Mănăstirea de la Nucet”, fiind clădită într-o regiune foarte prielnică pentru creşterea nucilor. Numele Cozia vine de la cuvântul pecenego-cuman koz care înseamnă nucă şi nu trebuie confundat cu slavul koza care înseamnă capră.
Mănăstirea Cozia, una dintre cele mai importante ctitorii ale Voievodului Mircea cel Batran, a fost zidită între anii 1386-1388 şi 1393.
Manastirea Turnu. Prin secolul XV- XVI, călugări ai mănăstirii Cozia s-au retras aici, trăind într-o sărăcie deplină. S-au adăpostit în colibe, case de lemn sau chiar în chilii săpate în stâncă, aşa cum au procedat pustnicii Daniil şi Misail. Pe la jumătatea secolului XVI Misail, ridică aici o biserică de lemn cu hramul "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului". Prin numirea în anul 1676 a egumenului Varlaam de la mănăstirea Cozia ca episcop al Râmnicului şi care mai târziu ajunge mitropolitul Ţării Româneşti, totul se schimbă pentru viaţa pustnicilor de aici. Se construieşte o bisericuţă din piatră şi cărămidă în locul celei de lemn, aşezându-se sub ea moaştele cuvioşilor Daniil şi Misail.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu