Cumparam biletele de avion inca din decembrie. Ne propunem sa vedem renumita Londra pentru 2 zile din pacate, platim pe 2 bilete dus-intors cu toate taxele incluse 484. Vom calatori cu Wizzair. Plecam din Bucuresti Baneasa la ora 22:30 si aterizam pe Luton la ora 23:55 (ora lor, la noi in tara este cu 2 ore mai tarziu). Dupa ce am luat biletele de zbor incepe cautarea pentru alegerea hotelului. Am intrat pe booking.com si m-am oprit asupra Queens Park Hotel. Este un hotel central, in zona 1, aproape de 2 statii de metrou Bayswater si Queensway. Este langa Hyde Park.
Adresa exacta: 48 Queensborough Terrance, Bayswater, Bayswater London, W2 3SJ, UK.
- Pret: 218 lire/3 nopti/2 persoane cu mic dejun inclus.
Moneda 1 lira=100 penny sau pence
Bancnote:5, 10, 20, 50 lire
Monede:1p, 2p,5p,20p,50p, 1 si 2 lire (cu monedele mi s-a parut cel mai greu)
Telefon in tara: formati 00, apoi prefixul tarii 40, apoi numarul de telefon mobil, sau prefixul de judet (fara 0 initial), iar la final numjarul de fix.
Fiindca puteam vizita doar sambata si duminica a fost cam greu, aglomerat si obositor, ne doream sa vedem cat mai multe...
Sa incep cu inceputul,,,era pentru prima data cand mergeam cu avionul si emotiile erau mari,,,am calatorit noaptea si pot spune ca a fost destul de infricosator. Inainte de plecare tocmai ne apucasem sa ne uitam la Lost,,,nu pot spune ca a ajutat :P, apoi cum ne-am urcat in avion stuardeza a inceput sa ne spuna ce facem in caz de prabusire :)) (asa se practica). Decolarea este groaznica, simti un mare gol si apoi senzatia ciudata ca numai esti pe pamant... Am zburat 2 ore si 45 minute si am simtit o mare usurare cand s-a anuntat ca aterizam :)), noroc ca nu au fost turbulente...Si am ajuns pe Luton,,,mare diferanta intre aeroportul nostru si acesta, este mult mai mare si mult, mult mai curat. Am luat easybusul de la aeroport si am facut in jur de 50 minute pana la Marble Arch, de unde am luat autobuzul spre hotel. Hotelul era inca in renovare, camerele sunt acceptabile...socrii mei chiar au avut o camera renovata, aveau frigider si chiar si aragaz. Coridorul este mic, lifturile la fel, dar una peste alta hotelul a fost in regula, totul se compensa cu zona buna in care este amplasat. Micul dejun era la ora 8 in weekend si am avut o surpriza placuta, fiindca pe site scria ca este portie continentala, insa am avut bufet suedez. Aveam omleta, carnati, fasole batuta (asa se papa la ei dimineata), lapte cu cereale, ceai, cafea, suc natural, ciuperci, cornuri, gem, miere, iaurt cu fructe,,,deci mancare destula si buna.
Dupa masa am plecat la cea mai apropiata gara sa luam travelcard cu simbolul rail...iar de acolo planuiam sa mergem la catedrala St. Paul.Din pacate ne-a luat cam mult timp sa gasim statia de tren si ne-am dat seama ca nu ne-am incadra ca timp sa vizitam si catedrala si sa ajungem si la schimbarea de garda ce incepea la ora 11:30, de aceea ne-am indreptat spre Buckingham. Ne-a luat ceva timp sa intelegem cum se circula cu metroul, desi aveam harti,,,una dintre linii nu mergea, a trebuit sa gasim o alta varianta,,,etc. Am ajuns pana la urma la Buckingham Palace. Palatul dragut, am facut cateva poze si ne-am postat langa porti sa asteptam marele spectacol. Din pacate ne-am asezat prost fiindca era chiar poarta din mijloc si nu aveam voie sa stam acolo,,,in concluzie nu am vazut aproape nimic. Vedeam doar cum vin soldatii si cam atat...Am pierdut o gramada de timp si am fost cam dezamagiti. Garda este schimbata in fiecare zi in perioada primavara - vara si o data la fiecare doua zile toamna si iarna.
Cateva informatii...
Palatul Buckingham este reşedinţa oficială din Londra a monarhilor britanic. Fiti atenti la steag: daca acesta este arborat pe palat, inseamna ca regina se afla acasa in acel moment.
Initial, Palatul Buckingham era Casa Buckingham, o impresionanta vila, construita in 1703, departe insa de arhitectura ce poate fi admirata astazi. Casa, construita in 1703, a fost cumparata abia in 1761 de regele George III, care a renovat-o si apoi extins-o, pentru a construi astfel o noua resedinta a Casei Regale, Palatul Buckingham de astazi, un edificiu avand 600 de camere. In total, sunt 52 de dormitoare regale si de oaspeti, 188 de dormitoare pentru personal - aici sunt birourile administrative ale Casei Regale - 92 de birouri, 78 de bai. Interesant este ca Palatul Buckingham a fost deschis vizitatorilor in 1990, cand Casa Regala a avut nevoie de fonduri pentru restaurarea Castelului Windsor. .
Statuia Reginei Victoria, ridicata in fata portilor principale ale Palatului, in mijlocul gradinilor regale, a fost creata de sculptorul Sir Thomas Brock in 1911, pe o incinta creata de arhitectul Sir Aston Webb. Memorialul ridicat in cinstea reginei cuprinde, pe langa statuia Reginei, si un ansamblu de statui din bronz ale Ingerului Justitiei, Ingerului Adevarului si Caritatii. Intreagul ansamblu are o tema nautica, ca si restul aleii "The Mall"- format din sirene, oameni-peste si alte creaturi marine legendare. Alegerea temei marine e sugestiva pt puterea maritima a Marii Britanii.London eye era vizibil din fata palatului, drept urmare am inceput sa mergem in directia lui. Pe drum am trecut pe langa Big Ben, Parlament si Westminster Abby. Este o zona incantatoare...
Cateva informatii:
Big Ben este cel mai mare ceas cu clopot şi patru feţe, şi al treilea turn cu ceas ca înălţime din lume. Ceasul a fost pus în funcţiune în ziua de 31 mai 1859.
Primii 61 m de la bază sunt construiţi din căramidă învelită în calcar de Anston colorat cu nisip. Restul turnului este din fier. Turnul îşi are baza pe o placă de beton pătrată cu latura de 15 m şi cu o grosime de 3 m, aflată la o adâncime de 4 m sub pământ. Cele patru feţe ale ceasului se află la o înălţime de 55 m. Volumul interior al turnului este de 4.650 m³.
Deşi este una dintre cele mai importante atracţii turistice din lume, interiorul turnului nu este deschis vizitatorilor străini, doar cetăţenii Regatului Unit putând să aranjeze vizite (cu multe zile în avans) prin intermediul parlamentarului lor. Turnul nu are lift, astfel că vizitatorii trebuie să urce toate cele 334 de trepte până la vârf
Turnul are 96,3 m înălţime.
Ceasul şi feţele sale au fost proiectate de Augustus Pugin. Feţele sunt fixate într-un cadru de fier cu diametrul de 7 m, care susţine 312 bucăţi de sticlă de opal. La baza fiecărei feţe este gravată inscripţia în latină:
„ | DOMINE SALVAM FAC REGINAM NOSTRAM VICTORIAM PRIMAM | ” |
Ceasul este celebru pentru acurateţea sa. Mecanismul său a fost proiectat de avocatul şi ceasornicarul amator Edmund Beckett Denison, şi de George Airy, Astronomul Regal. Lucrările de construcţie au fost încredinţate ceasornicarului Edward John Dent; după moartea sa în 1853, fiul său vitreg Frederick Dent i-a dus munca la bun sfârşit, în 1854. Întrucât turnul a fost terminat abia în 1859, Denison a avut timp să facă experimente: în loc să folosească un regulator şi un remontoar, aşa cum fusese iniţial proiectat ceasul, Denison a inventat regulatorul gravitaţional dublu cu trei picioare. Acest regulator dă cea mai bună separare între pendul şi mecanismul ceasului. Pendulul este instalat într-o cutie închisă ermetic aflată sub camera ceasului. Ea are 3,9 m lungime, cântăreşte 300 kg şi bate la fiecare 2 secunde. Mecanismul ceasului dintr-o cameră de sub ea cântăreşte 5 tone. Deasupra pendulului este o mică stivă de monezi vechi britanice de un penny; ele sunt puse acolo pentru ajustarea orei ceasului. Adăugarea unei monede are ca efect o mică înălţare a poziţiei centrului de masă al pendulului, reducând lungimea efectivă a braţului pendulului şi astfel mărind viteza cu care el se deplasează. Adăugarea sau înlăturarea unei monezi modifică viteza ceasului cu 0,4 secunde pe zi.
La 10 mai 1941, un bombardament german a deteriorat două dintre feţele ceasului şi unele părţi din acoperiş. În ciuda bombardamentelor, ceasul a funcţionat cu exactitate.
Defectări şi alte opriri
Deşi ceasul a funcţionat cu mare precizie de-a lungul timpului, funcţionarea sa a suferit uneori din cauza evenimentelor. Astfel, în 1916, în timpul Primului Război Mondial, clopotele au fost oprite şi nu au bătut timp de doi ani pentru a evita atacurile zeppelinelor germane. De asemenea, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, deşi clopotele au continuat să bată, feţele ceasului nu au mai fost luminate, pentru a nu-i ajuta pe piloţii Luftwaffe.Alteori, vremea a avut efecte nedorite asupra funcţionării lui Big Ben. În ultima zi a lui 1962, ceasul a încetinit din cauza zăpezii şi gheţii depuse pe minutare, determinând detaşarea pendulului de mecanism, aşa cum era şi proiectat să se întâmple în asemenea cazuri pentru a evita deteriorarea mecanismului—pendulul a continuat să se mişte liber. Astfel, la miezul nopţii dintre anii 1962 şi 1963, el a bătut cu 10 minute mai târziu În vara lui 2005, vremea deosebit de caldă pentru acea perioadă este una din posibilele cauze ce au determinat de două ori oprirea ceasului, care a trebuit reajustat.
Singura mare defecţiune suferită de Big Ben a fost cea din 5 august 1976. Regulatorul de viteză al mecanismului de declanşare a clopotelor s-a defectat după ce a fost supus forţelor de torsiune timp de peste 100 de ani, determinând căderea greutăţilor de 4 tone în mecanismul clopotelor. Ceasul a fost oprit un timp total de 26 de zile de-a lungul următoarelor nouă luni - fiind în cele din urmă reactivat permanent la 9 mai 1977; aceasta a fost cea mai mare oprire din istoria sa.
În afara acestor evenimente, ocazional Big Ben este oprit pentru mentenanţă.
Clopotele
Clopotul cel mare
Clopotul principal, denumit oficial Great Bell (în traducere, Marele Clopot), este cel mai mare clopot din turn. El a fost primul care a primit porecla Big Ben.Clopotul instalat iniţial cântărea 16.3 tone şi a fost turnat la 6 august 1856 la Stockton-on-Tees de către John Warner & Sons. Clopotul a fost denumit în cinstea lui Sir Benjamin Hall, numele acestuia fiind gravat pe clopot. Există şi o altă teorie privind originea numelui său, şi anume că ar proveni de la numele boxeurului de categorie grea Benjamin Caunt.Se crede că clopotul ar fi trebuit denumit Victoria sau Royal Victoria în cinstea reginei Victoria.
Cum turnul nu era încă terminat, clopotul a fost instalat în curtea Palatului Westminster. Turnat în 1856, primul clopot a fost transportat la turn pe un tren tras de şaisprezece cai, avansul său lent fiind observat şi aclamat de mulţime. Din păcate, în timpul probelor, clopotul a crăpat, nu a mai putut fi reparat şi s-a făcut un altul nou. Clopotul a fost turnat din nou la Whitechapel Bell Foundry (turnătoria de clopote Whitechapel) cu o masă de doar 13,76 t.Acesta a fost ridicat 60 m până în clopotniţa turnului cu ceas, efort ce a necesitat 18 ore. El are 2,2 metri înălţime şi 2,9 metri lăţime. Acest nou clopot a bătut pentru prima oară în luna iulie 1859. În septembrie şi el a crăpat sub ciocan, la doar două luni după intrarea în uz. Directorul turnătoriei, George Mears, l-a acuzat pe Denison că a utilizat un ciocan de peste două ori mai mare decât masa maximă specificată. Timp de trei ani, Big Ben a fost oprit şi ora fixă a fost bătută de clopotul mic cel mai de jos până la reinstalarea clopotului. Pentru reparaţii, s-a extras o bucată de metal din jurul crăpăturii, iar clopotul a fost rotit cu 45° pentru ca noul ciocan să lovească în alt loc. Sunetul clopotului Big Ben a sunat de atunci într-un fel neobişnuit şi este încă utilizat astăzi cu tot cu crăpătură. La turnare, Big Ben era cel mai mare clopot din insulele Marii Britanii până la turnarea lui „Great Paul”, un clopot de 17 tone aflat în catedrala Saint Paul din Londra, în 1881.
Clopotele mici
Împreună cu Marele Clopot, turnul cu ceas găzduieşte patru clopote mai mici care bat la fiecare sfert de oră. Cele patru clopote de sfert de oră bat pe tonalităţile: sol♯, fa♯, mi şi si. Ele au fost turnate de John Warner & Sons la turnătoria Crescent în 1857 (sol♯, fa♯ şi si) şi 1858 (mi).Cea mai apropiată staţie de metrou este Westminster de pe liniile Circle, District şi Jubilee.
Ne-am indreptat apoi spre London Aquarium. Daca vrei sa cunosti multe specii de pesti, aici este locul potrivit. Impresionant este si uriasul acvariu unde poti vedea rechini, pisici de mare si tot felul de pesti si pestisori multicolori.
Program: Intre 10.00-18.00. Ultima intrare 17.00.
Intre 22 Julie-3 Septembrie 10.00-19.00. Ultima intrare :18.00
Cateva informatii:
London Aquarium adaposteste 500 specii de vietuitoare din toate partile lumii in mai mult de 2 milioane litri de apa. Exista peste 40 de rechini din 12 specii diferite.
Madame Tussaud - Muzeul figurilor de ceara. Pe mine m-a cucerit, este locul unde toate celebritatile asteapta sa te cunoasca. Poti da mana cu Bradd Pitt, poti face poza cu regina Angliei, sau o poti saruta pe J-Lo. Poti sa fi secretara lui Barack Obama sau poti vorbi cu Bruce Wills, Jim Carrey sau Tom Cruise. Toti te asteapta sub acelasi acoperis.
Tot la Madame Tussauds turistii se pot bucura si de atractia numita The Spirit of London (Spiritul Londrei), care-i poarta inapoi in timp spre vremurile Londrei de acum mai bine de 400 de ani. Aici pot experimenta si simti mirosul orasului si confortul taxiurilor londoneze. De la marele incendiu si epidemia de ciuma pana la Londra lui Chirstopher Wren si moda anilor 60.
Program:
Madame Tussauds este deschis in fiecare zi a anului de la 9:30 am pana la 5:30 pm. Programul este deseori prelungit atunci cand este aglomerat sau pe perioada verii (ultima intrare este la ora 6:00 pm).
Cea mai apropiata statie de metrou : Baker Street
Autobuze: 13, 18, 27, 30, 74, 82, 113, 139, 159, 274
Cateva informatii:
Născută la Strasbourg, în 1761, Marie Tussaud a învăţat arta modelatului de la Philippe Curtis, un medic care a devenit cunoscut pentru măiestria sa în crearea figurilor anatomice din ceară. Tussaud a creat prima ei figurina in ceara, a lui Voltaire, in 1777. Tussaud si Curtis s-au mutat la Paris, iar Marie a început să creeze modele de ceară pentru expoziţii, a scăpat de ghilotină în timpul Revoluţiei Franceze şi a ajuns să facă măşti pentru cei condamnaţi la moarte în acest fel. Modelele ei de ceară au devenit adevărate mărturii ale evenimentelor de atunci, într-o vreme în care fotografiile nu existau.
În 1835, când s-a mutat din nou în Marea Britanie, a deschis un muzeu al figurilor de ceară în Londra, pe Baker Street. Ultima lucrarea a ei a fost un autoportret facut la varsta de 81 de ani, care ne intamplina la intrarea in muzeu. Prin 1883 spatiul restrans si cresterea costurilor de pe Baker Street l-au fortat pe nepotul ei, Joseph Randall, sa inaugureze locatia curenta a muzeului Tussauds, pe Marylebone Road. Noile galerii au fost deschise pe 14 iulie 1884 si au fost un mare succes
Fiecare model este încă realizat după procedurile folosite de Marie Tussaud şi este gata în cel puţin patru luni. Preţul figurinelor nu este mic: 150.000 de lire sterline (174.000 de euro).